Ce faci când oamenii te dezamăgesc

Drag om bun, nu știu cum ai ajuns pe blogul meu, dar îți mulțumesc și sper să pleci neregretând încrederea ce acorzi acestui material.

Vrei să știi ce să faci când oamenii te dezamăgesc. Evident, asta este pentru că suferi din cauza dezamăgirii, nu din cauză că ești supărat sau ofensat de moarte. 

Este? 

Oricare ar fi motivele care te-au împins să cauți răspunsuri și soluții online, îmi pare rău că oamenii te-au dezamăgit. Nu știu exact cum te simți, dar și eu am fost dezamăgit de „n” ori și te înțeleg. Te înțeleg mult prea bine si-mi pare tare, tare rău.

În mod sigur nu te aștepți să citești ce va urma, căci ne place să fim mințiți frumos, în loc să acceptăm adevărul.

Nu mă voi supăra dacă, la un moment dat, te vei simți frustrat și vei prefera milioanele de alte materiale în ton cu sentimentele tale. Acestea se găsesc extrem de ușor online. Am căutat și eu și-am rămas mută de uimire de ce sfaturi dau mulți.. mult prea mulți. Părerile... wow, părerile sunt și mai și.

N-am fost dezamăgită absolut deloc, doar puțin... șocată de subiectivitatea și superficialitatea acestora.

Cum știm cu toții, fiecare dintre noi este unicat în felul lui și toți am dori să avem dreptate. Adevărul nu-l are nimeni în pumn, dar... englezii au o expresie simplă, care exprimă exact ce doresc să comunic. „Common sense” se traduce „bun simț” în limba noastră. Dar simțul realității (a doua traducere) (Google translate) este ceea ce este caut.

Reiau, adevărul nu-l are nimeni în pumn, oricât de tare ar urla, dar simțul realității îl au destui oameni.

Sper că tu să fii unul dintre acești oameni care înțeleg ce înseamnă să ai simțul realității, ori discernământ.

Uite câteva explicații ale cuvântului „discernământ” găsite pe https://www.dictionarroman.ro


DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa lor valoare. – Din fr. discernement.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCERNĂMÂNT n. Facultatea de a pătrunde lucrurile, apreciindu-le la justa lor valoare; bun-simţ. /<fr. discernement
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCERNĂMẤNT s.n. Facultatea de a judeca, de a raţiona, de a discerne, de a gândi; judecată, raţiune. [Pl. -turi, -minte. / cf. fr. discernement, it. discernimento].
(Dicţionar de neologisme)



Mai ești aici încă?

Ioi!

Trebuie să fii un masochist ceva. Treaba ta. Te asigur că restul materialului e și mai enervant.

Oamenii dezamăgesc oamenii de la începutul timpurilor.

• Părinții își dezamăgesc copiii. Copiii își dezamăgesc părinții. 

• Frații se dezamăgesc între ei.

• Șefii ne dau peste moț. Noi îi vorbim de rău. 

• Prietenii din copilărie, prietenii cu beneficii, iubiții și iubitele, soții și soțiile, rudele, cunoștințele, vecinii etc. etc. ne dezamăgesc zi de zi și la rândul nostru îi dezamăgim pe ei. Da.

Că aici vreau să ajung.

Noi suntem dezamăgiți de alții, dar, nu suntem neprihăniți. Deloc. Noi îi dezamăgim pe alții la fel de mult.

Și știi de ce?

Pregătește-te, om bun, căci nu va fi ceva ce nu știi deja.

Suntem dezamăgiți și dezamăgim pentru că fiecare dintre noi este... unic și special în felul lui.

Avem idei, păreri, visuri, dorințe, morale, credințe, personalități, probleme, bucurii, necazuri, dureri, trăiri etc. DIFERITE.

Noi ne așteptăm ca ceilalți să facă cum dorim noi. Cum credem noi că este bine. Cum urlăm noi că ar trebui făcut.

Și dacă fiecare vrea altceva, atunci... cum să nu fim dezamăgiți?

Dar, mai ales, cum să nu dezamăgim? 

O facem că vrem sau nu vrem. 

Ce faci când oamenii te dezamăgesc? 

Hai, mă, s-o spun și pe a mea. Că-s și eu blogger (scriitor?!), ca toți ceilalți care-și dau cu părerea online.
  
Drag om bun, ascultă motivele – dacă binevoiești să ai o discuție omenească cu acel dezamăgitor de suflete nevinovate – acceptă părerile diferite și divergente si dedică durerea unei cauze bune.

Vorbesc, pardon, scriu în cod câteodată. 

Nu?
Da. 

Codul onoarei și al acceptării semenilor care nu gândesc și nu fac ca noi.

Când oamenii te dezamăgesc, fă-ți o introspecție și vezi dacă nu ai fost tu cel dintâi care a dezamăgit.

 

Și de ai fost, încearcă să rezolvi și să nu mai dezamăgești.

Reușești?!  

Poți, oare, să devii avocat – cum doresc părinții tăi – când tu îți visezi să devii balerină? 

Nu, nu-ntreb pentru un prieten, întreb pentru tine. 

Oamenii vor dezamăgi mereu.

Eu, tu, ei, ele. Toți.

Dacă nu poți accepta acest fapt, vei suferi mereu.

Fii om bun și stai departe de oamenii răi.

Dacă nu te ferești de cei care te rănesc mereu și te simți veșnic dezamăgit, ești masochist.

Și știi ceva?

Toți suntem masochiști. Trebuie să fim.

“Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me. Fool me three times, shame on both of us.”

„Păcălește-mă o dată, rușine ție. Păcălește-mă de două ori, rușine mie. Păcălește-mă de trei ori, rușine amândurora.”

Citat de Stephen King din „On Writing: A Memoir of the Craft”

De multe ori este vina noastră când suntem dezamăgiți, mai cu seamă de aceeași persoană. 

În acest caz, incredibil de comun, avem de ales din două opțiuni: 

• Ori acceptăm că stă în DNA nostru să dezamăgim și să fim dezamăgiți. 

• Ori mergem și trăim în pădure, cu urșii. 

Nu trebuie (neapărat) să ajungem la astfel de extreme ca să trăim în pace și iubire.

Caută să te aduni cu oamenii care simt ca tine, adică cu semeni compatibili și poate – POATE – nu vei mai fi dezamăgit niciodată. 

Dar este foarte improbabil. 

Pfiu! 

Șiroaie de ape înghețate-mi curg pe spinare. 

M-am reîntors la cinism? 

Păzea! 

Aș putea scrie la infinit despre astfel de adevăruri deplorabile care ne deprimă pe toți. 

Și poate o voi face. 

Cine știe.

Ca să-mi exprim și eu dezamăgirea. Că-s și eu om. Carne și oase.

Niciun por sfânt nu am.

Fotografie pe pe Pixabay.